Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a lansat în parteneriat cu Fundația Konrad Adenauer un proiect prin care persoanele interesate pot afla amănunte despre istoria fostei închisori de la Râmnicu Sărat. Considerată unul dintre cele mai dure puncte ale represiunii comuniste, ”temnița tăcerii” poate fi vizitată acum și online la adresa http://ramnicusarat.iiccr.ro/.
Spațiul în care a funcționat fostul penitenciar este nemodificat, urmând să fie restaurat în 2016. Potrivit IICCMER, vizitatorii online au ocazia de a naviga prin clădirea și curtea fostei închisori și de a vedea fostele celule, printre care se număra și cea în care a decedat liderul țărănist Ion Mihalache. De asemenea, pe parcursul vizitei virtuale, utilizatorii au acces la informații despre fostul penitenciar, regimul de detenție și personalitățile încarcerate aici.
Închisoare de la Râmnicu Sărat a fost înființată în 1901 și, până în 1938 a reprezentat locul unde au fost închiși deținuți de drept comun, iar ulterior, în timpul regelui Carol al II-lea, primii deținuți politici, membri ai Mișcării Legionare.
Odată cu instaurarea comunismului, la Râmnicu Sărat au fost încarcerați reprezentanți ai grupărilor politice, clerici greco-catolici și romano-catolici, precum și alți indezirabili. Din 1955, închisoarea a găzduit o mare parte a elitei țărăniste care supraviețuise altor închisori, printre care Ion Mihalache, Ilie Lazar, Victor Rădulescu Pogoneanu, Nicolae Adamescu, Victor Anca, Corneliu Coposu, Mihai Balica, Jenica Arnautu, Ioan Barbuș, Ion Ovidiu Borcea, Mălin Boșca, Alexandru Bratu, Ion Diaconescu, Constantin Hagea, Ion Puiu, Cornel Velteanu, Augustin Visa, Ion Lugoșianu și alții.
Conform mărturiilor supraviețuitorilor, izolarea, înfometarea, frigul și tortura constituiau metode uzuale întrebuințate de către administrație, menite să conducă la exterminarea lentă a celor închiși. Regimul alimentar nu depășea 500-600 de calorii pe zi, contribuind din plin la deteriorarea stării de sănătate a deținuților. Persoanele închise aveau și un program al izolării totale, li se interzicea să stea pe pat, li se scotea salteaua sau li se reducea hrana la jumătate. Totodată, deținuții erau supuși maltratării, indiferent de vârstă sau stare de sănătate. Închisoarea de la Râmnicu Sărat a fost închisă în mod oficial în aprilie 1963.
Prin proiectul „Memorial Râmnicu Sărat”, IICCMER și-a propus transformarea unui fost spațiu concentraționar într-unul al reflecției asupra naturii criminale a comunismului. Astfel, după finalizarea lucrărilor de reabilitare și de amenajare muzeală, estimată pentru 2016, Memorialul Râmnicu Sărat va reprezenta un punct focal pentru proiecte culturale, documentare și turistice și va găzdui vizitele a numeroase personalități din viața publică românească și internațională. Regimul comunist din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ( 1948-1965) a pus bazele unui univers concentraționar de coșmar, format din peste 130 de unități de detenție. Istoricii susțin că aici au fost uciși și torturați peste două milioane de oameni. Penitenciare ca Jilava, Rahova, Sighet, Gherla, Aiud, Mislea, Pitești sau Canalul Dunăre Marea Neagră – înființat în România chiar la sugestia lui Iosif Stalin – s-au transformat în morminte pentru intelectuali, țărani, preoți și politicieni.
