Ziua de 21 septembrie marchează, printre altele, Ziua Mondială Alzheimer. În țara noastră, aproximativ 274.000 de persoane suferă de această boală, destul de greu de suportat atât de bolnavi, cât și de persoanele apropiate ale acestora. Potrivit specialiştilor , în îngrijirea unei persoane cu această boală este nevoie, în medie, de doi-trei îngrijitori, ceea ce înseamnă că peste un milion de oameni sunt afectaţi şi suferă modificări importante în ceea ce priveşte calitatea vieţii.
Medicii recomandă îngrijirea acasă a bolnavului, eventual cu o persoană pregătită în acest domeniu, iar în formele severe de boală, se poate apela la centrele de îngrijire specializată.
Se pare însă că boala Alzheimer debutează cu mulţi ani înainte de apariţia simptomelor. Aceasta este o boală neurodegenerativă cu evoluţie extrem de îndelungată, de regulă peste 25 de ani faţă de momentul apariţiei primelor leziuni, şi care are un foarte lung interval de timp complet lipsit de orice fel de simptome. Abia în ultimul stadiu de evoluţie a bolii, când deja încărcătura lezională cerebrală acumulată într-un timp îndelungat este deja foarte mare, apar primele manifestări clinice care pot fi de tip tulburare neurocognitivă. În multe cazuri, aceste tulburări neurocognitive sunt precedate de depresie şi de anxietate.
În prima fază a acestei boli apar lapsusurile frecvente, greutatea de a învăţa lucruri noi şi dificultatea persoanei de a-şi aminti lucruri mărunte. Pe măsură ce boala avansează, pe parcursul a câtorva ani (până la şapte), persoana nu-şi mai aminteşte întâmplările recente şi are greutăţi în a duce la sfârşit activităţile obişnuite, cum ar fi cumpărăturile şi se izolează din ce în ce mai mult. În ultimul stadiu al bolii, persoana afectată are nevoie de ajutor pentru a se îmbrăca, de pildă, se rătăceşte uşor şi are probleme de comportament, nu mai poate înghiţi şi ajunge imobilizată la pat.
